..aZi...

Azi sunt trista.. precum si povestea ei .. Ana.. poate fi oricare dintre noi.. E un om, un suflet, o femeie tanara si puternica, nici mai buna nici mai rea decat altele. Ca toti oamenii.. are si ea indoielile ei.. temerile ei.. azi ii e frica de batranete.. maine ii e frica de singuratate.. iar in alte zile.. de ambele la un loc ! Se teme ca va ramane singura.. si de aceea.. de fiecare data se gata si mai puternic de viata.. Insa viata nu iti da cand ceri si iti ia cand nu vrei.. Asa e viata.. nu ai cum sa te opui.. chiar daca este nedrept ! Asteptarea doare.. ea vrea acum dar cuvintele sunt goale, fara nici un ecou. Lucrurile nu sunt niciodata asa cum par, e vechi cliseul dar inca se aplica. Asa e si viata Marei.. un cliseu uitat de viata.
O poveste traieste doar daca are cititori iar atunci cand acestia nu exista ii asteapta rabdatoare pana cand o descopera cineva.
Atunci cand raman in pana in idei ies pe strada si ma uit la ceilalti. Imi place sa culeg povestile pe care ei nu au curajul sa le scrie. Acum de pilda, il privesc de ceva vreme pe un tanar, care paseste ingandurat pe cealalta parte a strazii. Merge incet si isi sopteste in barba. Parca ar vrea sa spuna cuiva ceva. Ce ar fi sa-i scriu eu cuvintele pe care el nu are curajul sa le rosteasca? Dar daca gresesc? O sa scriu cu cerneala invizibila si atunci numai el va stii daca am avut dreptate sau nu. De fapt, eu intotdeauna am dreptate. Doar d’aia sunt …