Miercuri.. 23… iulie.. 2008

Este ora 22.00 si inca somnul nu a venit..stau si privesc cerul.. e plin de stele.. uneori..puteam numara stelele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu as putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor cu care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Insa cand tu esti cu mine,totul prinde culoare,totul devine mai puternic mai viu,cand suntem impreuna putem invige totul,si munti si mari si imposibilul devine realizabil.Nu conteaza ce ai, ci cum folosesti ceea ce ai.. ce ai te poate distruge sau inalta.. Alegerea este in mana ta !